Fluturasul si curcubeul

A fost odata o familie de fluturasi albi: mama, tatal si puiul lor – cel mai dulce fluturas alb. Plin de energie, zbura cat e ziua de lunga pe deasupra firelor inalte de iarba, vizitand florile multicolore, iar seara se intorcea inapoi acasa…

Familia de fluturasi locuia sub o minunata ciupercuta plina de culoare.

Intr-o zi insorita fluturasul pleca in zbor cu mama lui si se intalni cu o multime de alti fluturasi…doar ca ei erau colorati care mai de care mai interesant: unii erau mov, altii pareau aurii, altii aveau buline rosii sau aripile multicolore. Atunci micul fluturas cazu pe ganduri si o intreba curand pe mamica lui:

– Mami, de ce toti ceilalti fluturasi sunt colorati, dar noi nu? Pana si ciuperca asta e asa frumoasa… Si eu?

Mama ii spuse ca toti sunt diferiti si fiecare fluture este frumos indiferent de culoarea lui, asa cum florile sunt si ele frumoase orice culoare ar avea. Totusi, micutul nu era multumit de acest raspuns si a inceput sa intrebe in stanga si in dreapta, tot felul de insecte prietenoase, sperand ca una dintre ele ii va oferi un raspuns mai credibil. Si chiar asta se intampla: doamna buburuza, serioasa cum era de fiecare data ii zise asa:

– Fluturii sunt atat de colorati pentru ca au fost pictati de zana curcubeului!

– Zana curcubeului? intreba uimit fluturasul care nu mai auzise de ea.

– Da! Atunci cand ploua, vara, iar apoi iese soarele se formeaza pe cer un arc multicolor ce se cheama curcubeu!

– Asta stiam, curcubeul e un fenomen care apare din pricina picaturilor de apa ce raman in atmosfera imediat dupa ploaie. Lumina soarelui se refracta in acele picaturi formand spectrul multicolor. Dar cu zana ce este? De ea nu am mai auzit!

– Ei bine… vara aceasta, cand vei vedea prima data curcubeul sa zbori pana la el… Iar la capatul curcubeului o vei intalni. Atat ii spuse buburuza grabita si disparu luandu-si rapid zborul.

Bzzz…

Fluturasul astepta o zi, doua, trei… nici el nu mai stia cate, dar pana la urma veni si ploaia. Ploaie de vara ce inunda gradina care insetata se adapa timp de cateva ore… Toate plantele isi spalau frunzele de zor pentru a obtine cel mai proaspat verde, iar gazele se fereau care incotro pe sub vreo frunza sau vreo palarie de ciuperca pentru a nu-si uda aripile.

Nu dupa multa vreme, ploaia se opri iar pe cer aparu curcubeul. Chiar daca nu toti norii fugisera, soarele isi strecurase razele de lumina pentru a da nastere curcubelui mult asteptat de fluturasul nostru. Si zbura, si zbura fluturasul… paaaana la capatul curcubeului, asa cum ii spusese buburuza.

Ajuns acolo nu-si putu crede ochilor: o zana minunata, zambitoare, cu o rochie lunga, incarcata de culori, ce parea sa se confunde cu minunatul curcubeu, picta. Picta aripi de pasari colibri, picta flori cu petale uimitor de frumoase, picta fluturi. Cu emotie, fluturasul ii spuse:

– Zana draga, ma pictezi te rog si pe mine?

– Dar tu esti deosebit, ii spuse zana. Albul este puritate, gand curat si frumusete sublima, neatinsa… Esti sigur ca vrei sa te pictez?

– Stiu, zana buna, ca albul simbolizeaza puritatea asa cum spui, si stiu ca doar pentru ca exista albul exista nuantele deschise ale altor culori, exista roz si bleu… dar imi doresc asa de mult sa am aripile mov sau multicolore.

Impresionata de cate lucruri cunostea fluturasul si de cat de hotarat a calatorit pana aici pentru a-si indeplini dorinta, zana il picta ca prin vis: pe masura ce fluturasul ii povestea care sunt culorile lui preferate, cu pensula ei fermecata lua culori din curcubeu si ii picta aripile pana cand acestea devenira incredibil de frumoase. Pareau ca zeci de nuante danseaza cu maiestrie pe aripile lui, iar un mov superb parea sa le domine pe toate lasandu-le insa libertatea de a-si etala si ele frumusetea. Fluturasul nostru fusese hotarat, inteligent si pregatit pentru schimbare.

– Multumesc, zana buna!

– La revedere, fluture minunat!

Iar cand isi lua zborul, culorile lui lasara parca in urma o stralucire magica ce atrase privirile tuturor, de care isi vor aminti multa vreme si vor spune povesti incredibile.

(Poveste in lucru)
Autor: Cristina Ciocan